80 - 20

Nu ma mai întreaba nimeni de ce nu mai scriu pe blog :( S-a dezobisnuit lumea sa mai intre pe blogul meu, iar eu sunt total blocata emotional si intelectual. Uneori idealismul meu imi arata partea lui naspa: dezamagirea. Sunt dezamagita de mine, sunt mediocra, nu pot sa schimb lumea si regulile universului. Ma enerveaza ordinea aleatorie a evenimentelor. Nu pot sa accept ca totul se întâmpla cu un motiv atunci cand aud ca mor copii de foame, ca mor oameni valorosi în accidente stupide etc. Eu ce pot sa fac ? AM eu câteva zeci de miliarde ca sa le donez în Africa ? Îi cunosc eu pe sefii de stat care investesc bani în razboaie ? Pot eu opri defrisarea padurilor pamântului ? NU ! Tot ce pot eu sa fac este sa fiu buna cu oamenii din jurul meu, sa ajut pe cine pot si sa ma chinui sa-mi îndeplinesc visul de a-mi face un club profitabil ca sa ajut copiii saraci (dar pâna atunci mai este). Dar asta nu e de-ajuns. E doar o picatura într-un ocean, nu schimba nimic si eu mor de ciuda.
Am bagat de seama ca regula lui Pareto se aplica la absolut orice din lumea asta:
 - 80% din oameni fac doar 20% din lucrurile frumoase care se întampla, iar 20% din oameni cauzeaza 80% din raul de pe pamânt.
- 80% din oameni detin 20% din bunuri, bani etc, iar restul de 20% detin 80% din bogatiile de pe pamânt.
- la o scara mai mica, 80% din mâncarea sanatoasa pe care o consum (legume, fructe, carne pe gratar) are un foarte mic efect benefic asupra mea, pe cand restul de 20% (dulciuri, pâine, alcool) ma face cât usa de mare.
- cu 80% din oamenii pe care ii cunosc vorbesc o data, de doua ori pe an si cu restul de 20% vorbesc în fiecare saptamâna.
- 80% din banii mei se duc pe chestii care-mi aduc minima satisfactie (chirie, lumina, asigurare auto, datorii diverse, mâncare) si doar 20% cheltuiesc pe lucruri care ma bucura enorm (carti, iesiri în diverse locuri, cadouri pentru cei dragi).
- din toata informatia la care sunt expusa, 80% este este inutila si fara impact, iar restul de 20% conteaza cu adevarat.
- Michael Jackson ramâne in memoria colectiva prin 20% din ce a facut sau ce i s-a intâmplat fara voia sa, lucruri senzationale superficiale (operatii estetice, procese de pedofilie, câteva videoclipuri bune, câteva cântece memorabile, câteva acte de caritate, Neverland) în timp ce 80% din eforturile sale, actiuni in care si-a pus tot sufletul, sunt date uitarii (sute de milioane de dolari donate pentru atâtea cauze nobile, sute de cântece minunate pentru care nu a facut videoclipuri)
Exemplele sunt multe, regula de 20% care influenteaza 80% si 80% care influenteaza 20% se aplica pretutindeni. Cred ca inclusiv vorba din popor "degeaba-i dai tiganului de luni pana sambata, daca nu-i dai si duminica" se refera tot la principiul lui Pareto: omul te dusmaneste pentru un lucru mic si da uitarii toata prietenia pe care i-ai aratat-o...
Eh...de mult parca n-am mai aberat asa de mult...subiectul ramâne deschis...astept comentariile voastre, daca imi mai citeste cineva blogul :)
Va zabalesc !